| 1.
|
CĂIN'A, căinez, vb. I. Refl. A se tângui, a se văita, a se plânge. ♦ Tranz. A compătimi, a deplânge. [Var.: căin'i vb. IV] - Din sl. kajan~u (part. lui kajati sen).
Sursă
: DEX'98
(7240)
- valeriu |
| |
| 2.
|
CĂIN'A vb. 1. v. văita. 2. v. compătimi. Sursă
: Sinonime
( 176093)
- siveco |
| |
| 3.
|
căin'a vb. (sil. că-i-), ind. prez. 1 sg. căin'ez, 3 sg. si pl. căine'ază
Sursă
: DOR
(230630)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE CĂIN//'A mă ~'ez intranz. A-si împărtăsi neplăcerile, plângându-se cuiva; a se tângui; a se plânge; a se jeli; a se jelui. [Sil. că-i-] /<sl. kajanu
Sursă
: NODEX
(326960)
- siveco |
| |
| 5.
|
A CĂIN//'A ~'ez tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a deplânge; a jeli; a jelui. [Sil. că-i-] /<sl. kajanu
Sursă
: NODEX
(326959)
- siveco |
| |
|
|